Patriot revoluționar

Gheorghe Bostan, Luceafărul (Hânceşti) din 7.11.1990.

Situaţia revoluţionară din imperiul rus de la 1917 crează premize pentru trezirea conştiinţei naţionale a popoarelor subjugate de sistemul ţarist, le insuflă încredere şi speranţă în lupta pentru obţinerea suveranităţii. În apărarea drepturilor istorice ale poporului din Basarabia s-au ridicat cei mai buni fii ai lui. Printre aceştia s-a aflat şi pămînteanul nostru Ştefan Holban, născut la 1 august 1886 în satul Cărpineni. Activitatea lui revoluţionară, polictică şi didactică a jucat un rol important în momentele de răstrişte ale epocii.

Fiind elev de frunte la seminarul pedagocic din Novîi Bug, gubernia Herson, tînărul Ştefan Holban i-a cunoştinţă de literatura revoluţionară, devine difuzor al acesteia printre rîndurile elevilor şi ale intelectualilor. Totodată, citeşte mult şi cu nesaţ din operele scriitorilor ruşi. Un deosebit ecou în sufletul lui îşi găsesc romanele şi principiile umaniste ale marelui Lev Tolstoi, căruia îi face o vizită la Iasnaia Paleana. Noi acum, la sfîrşit de veac, putem să ne mîndrim doar, că la celălalt capăt al secolului un tînăr fiu al satului nostru, setos de cunoştinţe şi obsedat de dorinţa de afi de partea ţăranilor de la baştină, dialoga cu patriarhul literaturii umaniste ruse, cerînd sfatul în ce priveşte alegerea căilor de realizare a viselor de instaurare a echităţii sociale.

După terminarea seminarului pedagocic(1909), Ş. Holban lucreză învăţător, adună bani(la seminar a fost bursier) şi se înscrie la Politehnica din Odesa, facultatea de electrotehnică, de unde după 3 ani de studii se transferă la politehnica din oraşul german Austreliţ.

Declanşarea primului război mondial îl împiedică să susţină examenele de diplomă. Rechemat în ţară, lucreză în învăţămînt şi anume—ca director al şcolii din satul Şipoteni. Peste puţin timp(16 martie 1916) este mobilizat în armată şi dus la Simferopol, unde îşi face serviciul în grad de ofiţer. Tumultul revoluţionar îl plasează printre luptătorii de avangardă, avînd şi practica de participant la revoluţia de la 1905. Fiind cunoscător al cîtorva limbi europene este trimis în calitate de trnslator la statul major al diviziei 61, infanterie dislocată în Dobrogea. Aflîndu-se la Galaţi şi urmărind cu mare atenţie viaţa revoluţionară din Basarabia, Ş. Holban organizează selectarea publicaţiilor romîneşti şi trimiterea lor Comisiei culturale moldoveneşti din Chişinău. Expediază colete de manuale şi la şcoala din satul natal, pe care avea s-o susţină pe parcursul mai multor ani.

Evenimentele din îndepărtatul an 1917 se desfăşoară cu o viteză uimitoare şi la cele mai importante participă şi pămînteanul nostru. Astfel, întîlnim numele lui printre delegaţii la Congresul ostaşilor revoluţionari ai frontului românesc şi din sudul Rusiei. Anume la acest congres a fost ales organul de conducere, cunoscut sub denumirea de Rumcerod.

Nu peste mult timp Ş. Holban este ales prim secretar al Comitetului ostaşilor revoluţionari moldoveni din Odesa. În această calitate a făcut parte din delegaţia moldovenească la Marele Congres al popoarelor de la Kiev (septembrie 1917). De menţionat, că la acest congres a fost adoptată hotărîrea de a recunoaşte drepturile tuturor popoarelor la autonomie. Împreună cu I. Păscăluţă şi A. Popa pleacă la cartierul general al lui Kerenskii pentru a obţine aprobarea ţinerii congresului ostaşilor moldoveni, congres care şi-a început lucrările la 20 octombrie 1917. Însemnătatea acestui for în ce priveşte amplificarea procesului de eliberare naţională a poporului moldovenesc este foarte mare. Cei aproape 800 de delegaţi au aprobat 10 rezoluţii de o importanţă istorică. Printre acestea menţionăm revoluţiile despre autonomia Basarabiei, despre naţionalizarea oştilor moldoveneşti, despre pămînt şi slobozenie, despre naţionalizarea şcolilor(ce are în vedere trecerea la predarea în limba maternă), despre Sfatul Ţării.

Ş. Holban face parte din prezidiul congresului şi în calitate de secretar îşi aduce aportul la pregătirea unor rezoluţii din cele enumerate. Anume la acest congres a fost pentru prima dată declarată autonomia Moldovei şi a fost luată decizia de a forma organul ei suprem—Sfatul Ţării.

Pămînteanul nostru este desemnat în biroul pentru organizarea Sfatului Ţării, devine deputat în acest organ şi desfăşoară în cadrul lui o activitate fructuoasă pe tărîmul dezrobirii plaiului mioritic. După unire revine în învăţămînt, fiind ales preşedinte al Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Lăpuşna şi vicepreşedinte al acestei Acociaţii pe ţară.

În 1926 obţine licenţa de drept şi se înscrie ca membru al biroului avocaţilor din Chişinău. A exercitat această profesie pînă la pensionare, fiind şi profesor de drept la liceele din oraş. De multe ori dă asistenţă juridică gratuită ţăranilor din satul natal în apărarea celor nedreptăţiţi. Despre un caz de revoltă a avocatului Ş. Holban contra fărădelegilor autorităţilor povesteşte ziarul  „Vecernii Kişinev” în unul din numerele sale din ianuarie 1972.

În postul de prefect al judeţului Lăpuşna (1928-1931) contribuie la construirea la construirii şoselei Cărpineni—Lăpuşna prin obţinerea fondurilor necesare. Şoseaua leagă satul cu traseul central şi, evident, joacă un rol pozitiv în dezvoltarea satelor alăturate, îndeamnă la învăţătură tinerii din familiile de ţărani, cărora Ş. Holban le oferă susţinere prin dobîndirea burselor. Alături de Luca Ştirbeţ (născut tot la Cărpineni) şi C. Osoianu înfiinţează în 1919 societatea de cultură şi gospodărire modernă „Propăşirea”, în emigraţie fondează Liga basarabenilor în exil.

Deşi a deţinut funcţii politice înalte, a fost un om de omenie, a dus o viaţă modestă. A militat întotdeauna pentru cinste, demnitate şi dreptate socială. Iată dar omul din exemplele de conduită a lui: în campania de alegeri din 1928 din fondul de 1,8 mln. lei destinaţi alegerilor şi pentru care nu se cereau acte justificatoare de folosire a lor, Ş. Holban a restituit 1,1 mln. lei – caz fără precedent în analele politice ale României interbelice.

            În cativitatea parlamentară Şt. Holban se remarcă prin participarea la dezbaterea şi aprobarea legilor social-umanitare. În legislatura din 1932 susţine cu vehemenţă legea despre controlul averilor – act revoluţionar pentru vremea ceea. Menţionăm că nici azi nu avem o lege, care ar pune sub controlul statului szrsele de îmbogăţire a unor persoane, deşi despre aceasta se vorbeşte în repetate rânduri.

            Literatura şi Arta în numărul său din 18 octombrie 1990, evocând evenimentul ţinerii Congresului ostaşilor moldoveni, despre care am vorbit mai sus, scrie: …Astfel, un număr de tineri înflăcăraţi şi curajoşi au făcut minuni şi au înălţat sus veşnicul ideal de libertate a Moldovei dintre Prut şi Nistru. Hotărârile istorice ale congresului din 20-25 octombrie 1917 au fost decisive şi au pecetluit în mod definitiv destinul Basarabiei. Exemplul dragostei de neam a generaţiei din 1917 este un exemplu de muncă şi curaj. Glorie acestei generaţii de sacrificiu, glorie acestor martiri ai nimănui!!! Ai nimănui, fiindcă de 50 de ani încoace peste amintirea lor luminoasă şi pilduitoare s-a aruncat zoaie ideologică şi în partea stângă, şi în cea dreaptă a Prutului. Numele lui Ştefan Holban a fost marginalizat timp de multe decenii, timp în care savanţii de curte scriau istoria de pe poziţii de clasă. Acum, însă, când poporul a ajuns la luminişul publicităţii, e de datoria noastră să-i scoatem din anonimat pe acei care au dobândit libertatea în îndepărtatul an 1917. sacrificiul lor este şi astăzi actual, cum actuală este şi cauza lui Ştefan Holban, care în apelul său publicat în ziarul Cuvânt moldovenesc (nr.78/1917) spune printre altele: FIECARE MOLDOVEAN TREBUIE SĂ ŢIE MINTE, CĂ E DATOR SĂ APERE SLOBOZENIA, ATÂT DE SCUMP DOBÂNDITĂ, MAI ALES FIINDCĂ NOI MOLDOVENII AM SUFERIT, DE LA REGIMUL ŢARIST AUTOCRAT, MAI MULT CA ORICARE.

            Domnia sa ne-a lăsat câteva pagini de istorie a Cărpinenilor, a cules şi a descris unele obiceiuri ale sudului. Mai multe legende şi pagini de folclor auzite de la bătrânii de la baştină au pierit în vâltoarea anului 1940.

            Reuşind să scape de teroarea stalinistă (consăteanul nostru Luca Ştirbăţ, amintit mai sus, rămâne în Basarabia şi moare în lagărele din Siberia), Ştefan Holban este condamnat pe nedrept în 1957 la 15 ani închisoare. Sentinţa i-au aprobat-o ucenicii lui Stalin din România, unde în acea perioadă regimul comunist declanşase o teroare roşie cunoscută foarte bine de poporul sovietic.

            Moare Ştefan Holban în închisoarea de la Botoşani la 27 august 1961, însă familia este anunţată despre aceasta abea după doi ani. Tragedii arhicunoscute de cetăţenii sovietici.

            I-ar şedea bine satului Cărpineni dacă ar avea o stradă purtând numele marelui fiu – om cu studii mari pentru vremea lui, om ce a fost toată viaţi alături de cei umiliţi, luându-le deseori apărarea, om, ce a dus dorul pragului casei părinteşti pe toate drumurile grele ale vieţii sale pline de zbucium şi de dăruire.

            Numele lui Ştefan Holban şi amintirea despre dumnealui se mai păstrează în memoria bătrânilor din sat. Datoria noastră constă în a le trimite tinerii generaţii cât şi generaţiilor viitoare.