Destin Basarabean

110 ani de la naşterea lui Ştefan Holban, deputat în Sfatul Ţării

Gheorghe Bostan, Ţara, nr.60 (364) din 30 iulie 1996

În 1917 situaţia revoluţionară din imperiul rus crează premise pentru trezirea conştiinţei naţionale a popoarelor subjucate de sistemul ţarist, le insufla încredere şi speranţă în lupta pentru obţinerea suveranităţii. În apărarea drepturilor istorice ale românilor moldoveni din Basarabia s-au ridicat cei mai buni fii ai acestui meleag. Printre aceştia a fost şi Ştefan Holban, născut la 1 august 1986 în comuna Cărpineni din fostul judeţ Lăpuşna. Activitatea lui revoluţionară , politică şi didactică a jucat un rol important în momentele de restristie ale epocii.

Fiind elev de frunte la seminarul de la Novâi Bug, gubernia Herson, tînărul Ştefan Holban face cunoştinţă cu litreratura revoluţionară, devine difozor al acesteia  printre elevi . Captivat de ideile lui L. Tolstoi, îi face o vizită la Iasnaia Poleana.

După terminarea seminarului pedagogic, lucrează învăţător, mai apoi se înscrie la Facultatea de Electrotehnică a Politehnicii din Odesa. După trei ani de studii, se transferă la Politehnica din oraşul german Austerlitz. Declanşarea primului război mondial îl împedică să-şi ia licenţa. Fiind reclamat de către autorităţile ruseşti, lucrează ca director de şcoală la Sipoteni, Călăraşi. Peste puţin timp, la 16 martie 1916, este mobilizat în armată. Fiind cunoscător al mai multor limbi europene, este trimis în calitate de translator la statul major al Diviziei 61 Infanterie dislocată din Dobrogea.Aflăndu-se la Galaţi şi urmarind cu mare atenţie situaţia din Basarabia, Ştefan Holban organizează  trimiterea de manuale şi cărţi româneşti Comisiei culturale din Chişinău.

Evenimentele din îndepărtatul an 1917 se desfăsurau cu o viteză uimitoare şi la cele mai importante dintre ele participă şi Ştefan Holban. Este ales prim-secretar al Comitetului ostaşilor revoluţionari moldoveni din Odesa. În aceasta calitate a făcut parte din delegaţia moldovenească la Marele Congres al popoarelor de la Kiev (septembrie 19917). Deminsionat că la acest congres a fost adoptată hotărîrea de-a cunoaşte dreptul popoarelor la autonomie. Impreună cu Ion Păscăruţă şi Andrei Popa pleacă la Cartierul  general a lui Kerenski pentru a obţine aprobarea desfăşurării Congresului ostaşilor basarabeni. Însemnătatea acestui  for (20.10.1917-25.10.1917) în ceea ce priveşte amplificarea procesului de eliberarea naţională este foarte mare.Cei aproape 800 de delegaţi au aprobat 10 rezoluţii de importanţă istorică. Printre acestea menţionăm rezoluţia despre autonomia Basarabiei, despre pămînt şi slobozenie, despre întroducerea limbii materne în şcoli, despre formarea Sfatului Ţării. Stefan Holban face parte din prezidiul Congresului şi în calitate de secretar îşi aduce aportul l-a pregătirea unor rezoluţii. Este desemnat în biroul  pentru organizarea Sfatului Ţării, devine deputat în acest organ şi desfăşoară în cadrul lui o activitate fructuoasă pe ţărîmul dezrobirii plaiului meoritic. După Unire, pe care a votat-o din toată  inima, revine în învăţămînt, fiind ales preşedinte al Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Lăpuşna şi vicepreşedinte al acestei Asociaţii pe Ţară. În 1926 obţine licenţa la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.A lucrat avocat pînă la pensionare. Între anii 1929 şi 1931 este ales prefect al judeţului Lăpuşna.

În activitatea parlamentară, Ştefan Holban se remarcă la dezbaterea şi aprobarea legilor social umanitare. În  1932  susţine cu vehemanţă legea privind controlul averilor. Menţionăm faptul că astăzi nu avem o astfel de lege, care ar pune sub controlul statului sursele de îmbogăţirea a unei pături a societăţii.

Deşi a deţinut funcţii  politice şi administrative înalte, a fost un om de omenie, a dus o viaţă modestă, a militat mereu  pentru susţinerea  celor nedreptăţi. În 1919 infiinţează Societatea de cultură şi gospodărire modernă „Propăşirea”, iar în 1945 la Bucureşti, fondează „ Liga basarabenilor în exil”.

Reuşind să scape de teroarea stalenistă, în anul 1957 Ştefan Holban este condamnat pe nedreptate la 15 ani de închisoare de către  comunişti români.Moare în închisoare de la Botoşani la 27 august 1961. Valul de eliberare naţională din 1989  a permis redescoperirea personalităţii neamului care şi-au sacrificat viaţa pentru binele poporului. În satul natul  îi poartă numele său atît  strada copiilăriei sale , cît şi biblioteca şcolii medii.Iar oamenii din partea  locului păstrează sfinţenie memiria omului care le-a lăsat şi o scurtă descriere  a satului Cărpineni de la începutul veacului.